Observatii critice privind Educatia si cultura mass-media – initiativa legislativa

Referitor la inițiativa legislativă a dlui deputat Ovidiu Raețchi, înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaților (nr.1013/19.12.2018), în calitate de profesor universitar și de președinte al Asociației Kreativ Research – Centrul de Studii Media și Cercetări Sociale, analizând acest document precum și expunerea de motive pe care a fost fundamentată, solicit domnului deputat, precum și semnatarilor acestui document retragerea acestei inițiative legislative. Solicitarea are la bază următoarele observații:

Art.1

Prezenta lege reglementează introducerea disciplinei “Educație și cultură media”, ca disciplină obligatorie de studiu, o oră pe săptămână, pentru elevii claselor a VI-a și, ulterior elevii claselor a IX-a. 

  • Problema lipsei educației media la nivelul societății românești nu este și nu poate fi rezolvată prin introducerea unei discipline obligatorii la clasa a VI-a și a XI-a! Susținem o abrodare realistă și transcurriculară a educației media. Nu este necesară sufocarea orarelor elevilor cu discipline noi atunci când introducerea educației media pentru toate nivelurile de învățământ (de la învățământul preșcolar – liceu la studii universitare) și pentru cadrele didactice de la toate specializările se poate realiza în cadrul disciplinelor deja predate! Ne bazăm afirmația pe următoarele considerente: domeniul abordat cel al educației media, cu metode și strategii care utilizează gândirea critică și creativă se poate folosi cu ușurință la toate specialzările (ariile curriculare), respectiv la toate clasele (inclusiv la învățământ preșcolar) cu atât mai mult cu cât vorbim despre generația digitală. În acest sens, avem studii și cercetări realizate în România, lucrări științifice, programe de formare profesională a cadrelor didactice recunoscute și acreditate de Ministerul Educației, cursuri opționale introduse în programa universitară (studii de licență, facultăți de științe sociale sau științele educației) care au abordat cu succes educația media sau elemente ce aparțin utilizării media în procesul instructiv-educativ. De exemplu, încă din 2004, în România, a mai fost introdusa ca disciplina optională Competență în mass media – manual pentru liceu curs opțional pentru toate specializările (colectiv de autori – Academia de Monitorizare a Presei Catavencu, Editura Humanitas Educațional). Deși a fost o idee excelentă, s-a derulat pentru o scurtă perioadă de timp doar în mediul urban. Alte inițiative se derulează și în prezent, de către organizații nonguvernamentale precum: Organizația Salvați Copiii România, MediaWise, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Kreativ Research.ș.a.; al doilea argument se referă la faptul că numărul de ore alocat disciplinelor din planurile cadru de învățământ este un subiect sensibil care deja a suscitat dezbateri, iar introducerea unor noi discipline obligatorii, nu doar că devine dezagreabilă, dar este utopică; pe de altă parte, programul elevilor este unul extrem de încărcat, iar obligativitatea parcurgerii unei asemenea discipline, supunerea elevilor la teste și evaluări specifice, ar da naștere unor reacții de aversitate din partea elevilor (dar și din partea părinților) față de un domeniu extrem de important care poate fi abordat transversal și transcurricular.

Art. 2

Ministerul Educației va forma un grup de lucru care va include în mod obligatoriu reprezentanți ai facultăților care pregătesc specialiști în domeniu comunicării și mass-media, organizații non-guvernamentale, experți din domeniu, care vor elabora un plan de formare a profesorilor, un ghid al planului de învățământ, precum și metodologia aferentă acestuia, dedicate materiei propuse prin prezenta lege.

  • Considerăm că formarea unui grup de lucru de către Ministerul Educației este o decizie riscantă în condițiile în care Ministerul Educației nu are capacitatea instituțională de a forma asemenea grupuri de lucru din motive ce țin de asigurarea transparenței participării, a stabilirii criteriilor de selecție a membrilor unui asemenea grup, lipsa unui departement/ centru specializat în acest sens; de asemenea, formularea este vagă întrucât nu cunoaștem numărul de persoane care ar putea participa, perioada și forma de derulare a unor astfel de consultări, asigurarea cheltuielilor financiare pentru buna funcționare a acestui grup de lucru; nu în ultimul rând, considerăm că este o îngrădire a participării experților din reprezentanți ai facultăților care pregătesc specialiști în domeniul comunicării și mass-media! Atragem atenția, așa cum am menționat anterior, că domeniul educației media și al alfabetizării media a fost abordat transversal, ca o intersecție a expertizei specialiștilor din diferite domenii sociale. De altfel, modelul canonic al comunicării din 1949 este formulat de doi matematicieni : Shannon & Weaver!
  • Remarcăm și o serie de confuzii care denotă o lipsă de inițiere în domeniul științelor educației între: planuri de învățământ, ghidul profesorului și alte materiale didactice auxiliare. Din acest motiv, considerăm exprimarea vagă și lipsită de puncte de  referință.
  • Totodată, subliniem că în România, există o piață liberă a furnizorilor de programe de formare profesioanlă continuă pentru cadrele didactice din învățământ preuniversitar și pentru personalul auxiliar. Activitatea acestora este reglementată de Legea Educației nr.1/2011 și de OM 5564/ 2011 cu modificările și completările ulterioare (Metodologia de acreditare și evaluare periodică a furnizorilor de programe de formare continuă și a programelor oferite de aceștia). Comisia specializată de Acreditare analizează și aprobă derularea unor programe de formare profesională continuă pentru dascăli, fiind formată de experți, prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, din mediul academic, organizații nonguvernamentale și reprezentanți ai unor instituții de învățământ. Competența acestora cuprinde toate domeniile de formare.

Art. 3

Ministerul Educației va pregăti un plan-cadru prin care să asigure, în fiecare an, cursuri de pregătire pentru profesorii din unitățile de învătământ gimnazial și liceal care predau ore de limba română, istorie, cultură civică sau filosofie pentru a preda disciplina “Educație și cultură media”.

  • Revenim la ideea enunțată anterior: educația media nu poate fi îngrădită la a fi predată, respectiv teme de educație media de a fi abordate doar în cadrul unor anumite discipline cum ar fi cea de Educație și cultură media. În lucrarea Comunicarea virtuală (2010), am demonstrat științific că există o varietate de subiecte care pot fi discutate în cadrul tuturor ariilor curriculare, la toate disiciplinele. De asemenea, din experiența cursurilor de formare susținute până în present, am remarcat că elemente de analiză critică, de producție a mesajului mediatic, de analiză de imagine pot fi cu ușurință predate de dascăli de la specilizările chimie până la cea de teologie!
  • De asemenea, considerăm iluzorie și o activitate în contradicție cu legile și metodologiile în vigoare ca Ministerul Educației să pregătească anual un plan cadru pentru pregătirea profesorilor. Printr-o astfel de măsură procesul instructiv-educativ ar suferi decalaje și blocaje transformând actul educațional într-o clasă de tip container !
  • Susținem cu tărie libertatea pieței furnizorilor de programe de formare profesională continuă și libertatea acestora în abordarea temelor și modalităților de predare. Gândirea creativă încurajată a permis până în acest moment reglarea nevoilor de formare ale dascălilor cu existența unor anumite programe de formare pe piață. Altfel, nici până în prezent, în România nu s-ar fi derulat nici măcar fragmentar și atomizat vreun program de formare pentru cadrele didactice în domeniul educației media. Programele sunt acreditate pe 4 ani sau avizate (derulate prin CCD-uri) și grupele se constituie liber, pe baza nevoii identificate de către cadrul didactic, gradul de interes pentru un anumit domeniu, prestigiul formatorilor etc. Este de mirare ca un politician liberal să urmărească tocmai îngrădirea reglării libere a unei piețe educaționale funcționale! În acest sens, ne dorim mai degrabă prioritizarea cursurilor de formare în educație media pentru cadrele didactice în vederea asigurării accesului gratuit la aceste forme de pregătire prin subvenționarea de către Ministerul Educației a costurilor de formare.

Art. 4 

Ministerul Educației va pregăti cadrul necesar pentru ca absolvenții facultăților din domeniul comunicării și mass-media, care au urmat modulul psihopedagogic să poată preda disciplina “Educație și cultură media”, în funcție de necesarul de cadre didactice al fiecărei unități școlare, în completarea prevederilor art.3.

  • Menționăm că Ministerul Educației nu are competența de a pregăti nici un cadru necesar pentru absolvenții facultăților din domeniul comunicării și mass-media ca să poată preda această disciplină întrucât: predarea în învățământul românesc preuniversitar este condiționată pentru absolvenții cu studii superioare de parcurgerea modului psihopedagogic nivel I (licență) și a modulului II (master), urmate de prezentarea și admiterea examenului de titularizare. Atragem atenția că nu toate facultățile/ respectiv instituțiile de învățământ superior au departamente pentru pregătirea personalului didactic, singurele în măsură să asigure acest nivel de pregătire a studenților, iar pe de altă parte, nu toate departementele au specialiștii în didactica predării educației media (elemente ce țin de domeniul științelor comunicării intră în domeniul vast al științelor sociale și al didacticii predării acestora, precum istoria și educația civică).
  • Un alt aspect care trebuie semnalat ca o consecință pe termen lung este problema fragmentării normei didactice. Astfel, un cadru didactic și în prezent își realizează cu dificultate norma didactică într-o singură unitate școlară. În mediul rural sau în zonele urbane cu populație redusă (problema demografică) o astfel de normă didactică s-ar construi cu mare dificultate, la mai multe unități, procesul de predare și calitatea actului instructiv-educativ fiind profund afectate.
  • Nu în ultimul rând, ar trebui adresată întrebarea câți dintre absolvenții unor specializări precum cea de comunicare și mass-media își doresc să îmbrățișeze profesia de dascăl? Sau care este raportul dintre numărul de absolvenți ai unor asemenea specializări și necesitatea evaluată la nivelul pieței forței de muncă din învățământul preuniversitar?!

Art 5

Ministerul Educației va revizui anual  cursurile de formare a profesorilor, precum și conținutul programelor aferente disciplinei “Educație și cultură media”, pentru fiecare an de studiu, astfel încât acestea să corespundă evoluțiilor din domeniul comunicării și mass-media.

  • Referitor la activitatea de revizuire a cursurilor de formare personalului didactic, precum și a conținutului programelor anuale, observațiile noastre, în completarea celor deja exprimate anterior, se referă la: a. Confuzia sau necunoașterea modalității de revizuire a cursurilor de formare . Ministerul Educației avizează prin Casele Corpului Didactic cursuri de formare (fără credite) sau acreditează prin procesul și metodologia menționate mai sus. Revizuirea anuală este improbabilă, astfel: programele de formare se acreditează pe perioade mai lungi de timp, în funcție de categoria de program și numărul de ore pot ajunge la o acreditare pe 5 ani; revenim la idea reglării pieței de formare în funcție de nevoi și de cerere. Chiar remarcăm, în momentul de față, din experința noastră dar și altor furnizori o cerere crescândă pentru programe de formare în domeniul educației media, al noilor tehnologii, al comuncării virtuale etc. Suntem convinși că pe piața furnizorilor de formare se vor face observate tot mai multe de astfel de propuneri în următorii ani; b. Incapacitatea adimistrativă și instituțională, excesul birocratic inutil pentru activitatea de revizuire, în cazul în care proiectul de lege va fi aprobat în această formă. Revizuirea anuală pentru fiecare nivel de studiu va duce la blocaje sau la tratarea superficială a problemelor semnalate și care necesită cu adevărat remedieri.

Art. 6

Materia propusă prin prezenta lege va include obligatoriu predarea teoriilor comunicării, formarea unui mecanism critic și analitic de recepționare a știrilor, identificarea manipulărilor informației în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice, filtrarea unor informații care au ca scop final îngrădirea și amenințarea unor drepturi fundamentale, identificarea unor știri false.

  • Din punct de vedere metodologic, remarcăm aceeași confuzie a termenilor specifici utilizați din științele educației. Prin materie, legiuitorul înțelege curriculum. De asemenea, subliniem că tratarea acestui curriculum este realizată superficial, simpla enumerare a unor concepte generale nu integrează conținutul științific și nici nu epuizează strategiile de predare-învățare. În acest context, programa analitică a disciplinei ar fi fost mai edificatoare, plecând de la competențele ce urmează a fi formate, operaționalizarea acestora în obiective didactice, activități, conținuturi, mijloace și strategii didactice, forme de organizare a clasei de elevi, repsectiv forme de evlauare. Din punct de vedere științific, remarcăm o tratare superficială a unor teme din domeniul științelor comunicării, fără defalcări pe categorii tematice, sub-teme sau teorii, fără a fi măcar menționate metodele investigative specifice științelor comunicării dar comune domeniului vast al științelor sociale și psihosociale (analiza de imagine, analiza de conținut, tehnici de producere și redactare a medajului mediatic etc.). De asemenea, remarcăm o abordare defenisvă a domeniului educației media,bazată doar pe analiza mijloacelor de informare și de comunicare în masă. Din punctul nostru de vedere, o abordare a media ca parte a industriilor creative, a producției media ca artă aduc o perspectivă ludică, culturală și originală încurajând libertatea de expresie, respectul și toleranța față de diversitate. Programele de educație media cunoscute și chiar aflate în derulare în momentul de față se axează pe competențe de analiză, accesare, evaluare și producere, legitimând un tip de gratificații pro-activ.

 

În acest context, o astfel de propunere legislativă dăunează demersurilor constante, deși pionierești, realizate în spațiul cultural-științific românesc, atât de membrii  comunității academice și cercetători, precum și de experți media, jurnaliști sau de reprezentanți ai societății civile  în vederea promovării educației media în România. Cu toate că lipsa unor politici publice în domeniul educației media (în școli, în rândul adulților sau al persoanelor de vârsta a III-a) este resimțită la nivelul societății românești comparativ cu alte state europene, suntem de părere că un proiect legisltativ de o slabă calitate (atât din perpectiva conținutului propriu-zis, cât și din cea a mecanismelor propuse de implementare), nu poate aduce plus valoare și va produce efecte contrare, nedorite chiar. Ne afirmăm speranța ca semnatarii acestui proiect legislativ să retragă propunerea în vederea unei consultări reale cu experți în domeniu și pentru elaborarea unui proiect legislativ legitim, realist și util societății românești.

Prof. univ. Dr. Ileana Rotaru

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *